Articulatie trohleara

I se descriu patru părți sau fascicule: tibiotalar anterior, tibionavicular, tibiocalcanean și tibiotalar posterior.

ANATOMIA SI BIOMECANICA ARTICULATIILOR COLOANEI VERTEBRALE

Fiecare din cele două suprafețe articulare descrise mai sus pot fi considerate ca reprezentând un segment de circumferință. Dar ele sunt inegale: suprafața gambieră reprezintă a patra sau a cincea parte dintr-o circumferință; suprafața talară reprezintă a treia parte dintr-o circumferință. În consecință scoaba tibiofibulară este mai redusă sagital decât scripetele talusului și, prin articulatie trohleara, totdeauna va rămâne o parte a acestui scripete în afara contactului cu tibia. Cele două segmente de circumferință nu sunt reprezentate de câte un arc de cerc regulat, ci se formează fiecare prin reunirea mai multor arce de cerc cu raze diferite.

Aceasta are importanță în elucidarea mișcărilor acestei articulații.

Articulatia cotului

Suprafața trohleară a talusului este mai lungă antero-posterior, decât suprafața tibiofibulară, permițând astfel mișcări ample de flexie dorsală și plantară a piciorului. Rezultă astfel o suprafață articulară concavă, în sens transversal, acoperită în toată întinderea sa de un strat de cartilaj hialin gros de 1, mm.

În scoabă pătrunde trohleea talusului, care dă articulației o mai mare soliditate. Articulatiile apofizelor articulare joaca rolul unui adevarat ghid al miscarilor, limitand deplasarea excesiva a vertebrelor una fata de cealalta. Pentru fiecare vertebra exista cate doua articulatii apofizare superioare, si articulatie trohleara inferioare, in total 4. Suprafetele articulare sunt reprezentate de apofizele articulare. Articulatiile lamelor vertebrale Intre lamele vertebrale nu exista articulatii propriu-zise.

Structura lor elastica permite apropierea si indepartarea lamelor vertebrale una fata de alta in timpul miscarilor coloanei vertebrale.

ARTICULATIILE MEMBRULUI SUPERIOR

In timpul acestei miscari, partea anterioara a discului intervertebral se subtiaza, aplatizeaza, in timp ce partea posterioara creste in inaltime. Toate ligamentele vertebrale sunt puse in tensiune cu exceptia ligamentului vertebral comun anterior care se relaxeaza.

In timpul extensiei, partea posterioara a discului intervertebral se subtiaza, in timp ce partea anterioara creste in inaltime. Ligamentul vertebral comun anterior este pus in tensiune, in timp ce celelalte ligamente se relaxeaza. Ea poate fi dreapta sau stanga. In aceasta miscare, discul intervertebral se turteste in partea spre care se face inclinarea si isi mareste inaltimea pe partea opusa.

Miscarea de inclinare laterala este limitata de ligamentele intertransverse de pe partea opusa inclinarii si de contactul dintre apofizele trasverse de aceeasi parte cu inclinarea. Poate fi executata la dreapta sau la stanga.

• Ulei de pește în tratamentul artrozei
• Soluție de sare pentru dureri articulare
• Căutare Află despre durerea articulară Durerea articulară poate afecta multe zone diferite ale corpului, inclusiv genunchii, gleznele, șoldurile și umerii, precum și degetele și încheieturile mâinilor.
• Articulație - Wikipedia
• Referat: Articulatia cotului (#) - Graduo
• Durerile articulare | Cauze, simptome si tratamente – Voltaren
• Articulatia cotului este o articulatie complexa, formata din trei articulatii: -Articulatia humero-ulnara -Articulatia humero-radiala -Articulatia radio-ulnara Articulatia propriu-zisa este formata de partea inferioara a humerusului si partea superioara a radiusului si ulnei.
• Articulațiile din tot corpul doare foarte mult

Se realizeaza in urma unei torsiuni rasuciri a discurilor intervertebrale, la nivelul unei singure articulatii intervertebrale. Miscarea de rotatie este foarte limitata, aproape imperceptibila. Efectuata insa la nivelul intregii coloane, amplitudinea ei devine apreciabila, realizandu-se printr-o sumare a miscarilor de rotatie articulatie trohleara se fac la nivelul fiecarei articulatii intervertebrale. In cadrul acestei miscari, coloana vertebrala se descrie ca un con cu baza orientata superior si varful orientat inferior - articulatia lombo- sacrata.

Cele trei regiuni mobile ale coloanei vertebrale - cervicala, toracala si lombara - nu participa in mod egal la miscarea de circumductie. Articulatia scapulo-humerala leaga centura scapulara de membrul superior liber.

Curs6 Articulatia

Este o articulatie de tip sferic, cu 3 grade de libertate, in care se pot efectua miscari cu amplitudine mare si in toate sensurile. Este cea mai mobila articulatie din corpul uman. Capsula articulara este formata din fibre conjunctive cu urmatoarea dispozitie: -Pe fata anterioara a capsulei predomina fibrele longitudinale.

Unele fibre formeaza benzi transversale superficiale ce traverseaza oleocranul. Capsula este fortificata de insertia fibrelor tendonului tricepsului brahial. Pe partile laterale ale fetei posterioare, fibrele capsulare trec pe fata posterioara a epicondilului lateral, pe partea posterioara a incizurii radiale ulnare si a ligamentului anular.

• Blocaj în tratamentul articulației umărului
• Cum să consolideze ligamentele articulației genunchiului cu artroză
• Detalii Durerile articulare artralgiile Artralgia durerea articular?
• Referat: Articulatia Membrului Superior (#) - Graduo
• Crepitus la genunchi - cauze, simptome, tratament - ergoline-france.fr
• Durerile articulare: Cauze, tratament, recuperare
• Bibliografie Extras din referat: La formarea articulatiei cotului participa trei oase: humerusul, ulna si radiusul.
• Tratamentul osteocondrozei cervicotoracice

Insertia humerala a capsulei fibroase, trece deasupra fosetelor radiale si coronoide si pe marginile fosei oleocraniene, toate fiind inglobate in cavitatea articulara. Lateral si medial trece dedesubtul epicondililor medial si lateral, care raman extrascapsular.

Occipitalul ia parte la formarea bolţii craniene şi a etajului posterior al bazei craniului.

1. Flexia:- discul intervertebral este comprimat inainte, marit posterior, ligamentul comun anterior relaxat, celelalte intinse.
2. Curățarea orezului cu dureri articulare
3. Synoviální hypertrofie
4. Marginea anterioară — se articulează cu porţiunea orbitală a frontalului.

El prezintă pe linia mediană, un orificiu ovalar, mai larg posterior, articulatie trohleara mare a osului sau gaura occipitală, în jurul căruia sunt dispuse cele patru părţi constitutive ale osului: partea bazilară — situată anterior de gaura occipitală; scuama occipitală — situată posterior de gaura occipitală; cele două părţi laterale — situate de o parte şi articulatie trohleara alta a găurii occipitale. Ca și orientare: anterior — faţa concavă; inferior şi orizontal — gaura mare pe care o prezintă osul.

A Gaura occipitală Este orificiul cel mai mare al bazei craniului, are formă ovalară, este mai largă posterior şi are în medie, 35 mm lungime şi 30 mm lăţime. Prin gaura occipitală, cavitatea craniului comunică cu canalul vertebral şi este străbătută de: bulbul rahidian şi meningele sale, rădăcinile spinale ale nervilor accesori, arterele vertebrale, arterele spinale anterioare şi posterioare, plexurile venoase vertebrale interne şi plexul bazilar. B Partea bazilară a osului occipital Este situată anterior de gaura occipitală, are formă patrulateră şi i se descriu două feţe şi patru margini.

Faţa exocraniană prezintă următoarele elemente anatomice: tuberculul faringian — este un mic tubercul situat anterior de gaura occipitală; foseta naviculară — este o mică depresiune situată anterior de tuberculul faringian în care se observă o altă fosetă mai mică, foseta faringiană; crestele sinostozică şi musculară — situate lateral, de ambele părţi ale tuberculului faringian, între care se delimitează trei câmpuri osoase: anterior, mijlociu și posterior.

Faţa endocraniană este reprezentată de clivus, care este un şanţ larg care porneşte de la gaura occipitală şi se articulează cu lama patrulateră a sfenoidului. Clivusul adăposteşte bulbul şi porţiunea inferioară a punţii şi vine în raport cu artera bazilară.

Marginile părţii bazilare sunt în număr de patru: marginea anterioară — se uneşte cu faţa posterioară a corpului sfenoidului; marginile laterale dreaptă şi stângă — prezintă fiecare câte un şanţ al sinusului pietros inferior; marginea posterioară — mărgineşte anterior gaura occipitală.

C Partea laterală a osului occipital Este situată de o parte şi de alta a găurii tratament eficient pentru inflamația articulară şi i se descriu două feţe, două margini şi două extremităţi.

Faţa exocraniană prezintă: câte un condil occipital — de formă ovalară, corespunzător fiecărei părţi laterale, destinat articulării cu atlasul; un mic tubercul — situat medial de faţa articulară a fiecărui condil occipital; canalul nervului hipoglos — situat anterior, deasupra fiecărui condil occipital, este străbătut de articulatie trohleara hipoglos, de ramura meningee a arterei faringiene ascendente şi de plexul venos al canalului hipoglosului; fosa condiliană — este situată posterior de fiecare condil occipital; în fosa condiliană se deschide inconstant canalul condilian, străbătut de o venă emisară condiliană; procesul jugular — proemină lateral de la nivelul jumătăţii posterioare a fiecărui condil occipital; procesul paramastoidian — inconstant, este reprezentat de o proeminenţă osoasă care se proiectează în jos de la nivelul procesului jugular şi se poate articula cu procesul transvers al atlasului.

Faţa endocraniană prezintă: tuberculul jugular — situat pe faţa superioară a fiecărui condil occipital; şanţul pentru nervii glosofaringian nervul cranian IXvag nervul cranian X şi accesor nervul cranian XI ; şanţul sinusului sigmoidian — în raport cu partea terminală a sinusului sigmoidian; canalul condilian — care se deschide în fosa craniană posterioară.

Marginea medială — delimitează lateral gaura occipitală. Marginea laterală — prezintă: incizura jugulară — care împarte marginea laterală în două porţiuni: posterioară, care se articulează cu partea mastoidiană a osului temporal şi anterioară care împreună cu o scobitură asemănătoare de pe porţiunea pietroasă a osului temporal delimitează gaura jugulară; procesul intrajugular — este un mic vârf osos care se proiectează antero — lateral de la nivelul incizurii jugulare şi împarte gaura jugulară în două compartimente: anterior străbătut de sinusul pietros inferior, nervii glosofaringian, vag şi accesor şi artera meningee posterioară; posterior care conţine vena jugulară internă.

Articulația talocrurală - Wikipedia

Extremitatea anterioară — se continuă cu partea bazilară a occipitalului. Extremitatea posterioară — se continuă cu partea scuamoasă a occipitalului.

D Scuama osului occipital I se descriu două feţe, patru margini şi patru unghiuri. Faţa exocraniană, convexă prezintă: protuberanţa occipitală externă; linia nucală supremă — este o linie curbă, care pleacă de la nivelul protuberanţei occipitale externe îndreptându-se spre lateral ; linia nucală superioară — pleacă de la nivelul protuberanţei occipitale externe şi se îndreaptă spre mastoidă; creasta occipitală externă — este o creastă mediană, situată între protuberanţa occipitală externă şi gaura occipitală; linia nucală inferioară — pleacă din porţiunea mijlocie a crestei occipitale externe şi se îndreaptă spre incizura jugulară.

Corelatii anatomo-imagistice aparat stabilizator patellar

Faţa endocraniană, concavă prezintă: protuberanţa occipitală internă — la nivelul căreia se află confluenţa posterioară a sinusurilor venoase ale durei mater; eminenţa cruciformă — în centrul căreia se află protuberanţa occipitală internă, este formată din trei şanţuri şi o creastă: un şanţ vertical, ascendent, şanţul sinusului sagital superior care vine în raport cu sinusul sagital superior; o creastă verticală, descendentă, creasta occipitală internă.

Creasta occipitală internă se bifurcă în apropierea găurii occipitale, delimitând o mică fosetă vermiană, care vine în raport cu o parte a feţei inferioare a vermisului cerebelos; şanţurile sinusurilor transverse sunt două şanţuri laterale, orizontale, situate de o parte şi de alta a protuberanţei occipitale interne, care vin în raport cu sinusurile transverse.

Eminenţa cruciformă împarte faţa endocraniană a scuamei occipitale în patru fose: două articulatie trohleara — de formă triunghiulară, reprezentate de fosele cerebrale, care răspund polilor occipitali cerebrali; două inferioare — de formă patrulateră, reprezentate de fosele cerebeloase, care răspund emisferelor cerebeloase; şanţul sinusului marginal — care este situat în jurul găurii occipitale, articulatie trohleara la care sinusul occipital comunică cu venele din jurul găurii occipitale formând sinusul marginal.

Marginile lambdoide dreaptă şi stângă — situate între unghiul superior şi unghiurile laterale ale scuamei occipitale se articulează cu marginile occipitale ale oaselor parietale formând sutura lambdoidă. Marginile mastoidiene dreaptă şi stângă — situate între unghiurile laterale ale scuamei occipitale şi procesele jugulare, se articulează cu porţiunile mastoidiene ale oaselor temporale.

IV Osul Parietal Parietalul este un os lat pereche, care împreună cu occipitalul şi frontalul formează bolta craniană. Ca și orientare: medial — faţa concavă; anterior şi inferior — unghiul cel mai ascuţit. Parietalul prezintă două feţe, patru margini şi patru unghiuri. Faţa internă — este concavă, prezentând depresiuni pentru circumvoluţiunile cerebrale şi o serie de şanţuri arteriale, care pornesc de la nivelul unghiului antero — inferior.

Cel mai evident, este şanţul arterei meningee mijlocii, care se ramifică pornind de la unghiul antero — inferior. Miscarea de ridicare in inspiratie, activ a coastelor este ionsotita de: 1 proiectia inainte a extremitati anterioare a coastelor, marirea diametrului antero-posterior al toracelui.

Coastele prezinta oblicitate maxima dinapoi inainte si de sus in jos, axul de miscare raspunde asemanator colului coastei si in miscarea de ridicare apar modificari si la articulatia condrosternale si condrocostale ale caror unghi devine mai optuz. Coastele sunt parghi de gradul III: S- articulatia costo-vertebrala; F- insertile musculare; R- extremitatea anterioara a coastei. Miscarea de coborare a coastelor expiratie actioneaza pasiv, se micsoreaza diamertul anteroposterior cat sic el transvers.

Biomecanica umarului Cinematica: sunt posibile diferite tipuri de miscari ale umarului depinzand de planul de miscare ales: flexia anterioara, fexia anterioara in plan scapular, miscarea de rotatie in ax exterior si interior, extensia, adductia, abductia, flexia orizontala, extensia orizontala.

Miscarea la nivelul celor articulatie trohleara articulatii ale umarului Articulatia gleno-humerala:- este o articulatie sinoviala situate intre capul humerusului sa cavitatea glenoida a scapulei; diametrul suprafetei articulare humerale este de mm; capul humeral face un unghi de 32o fata de axa de flexie a cotului; cavitatea glenoida masoara 41 mm in diamertu longitudinal si aproximativ 25 mm in diametru transvers.

Top Referate - cele mai bune referate de pe net. Referate la orice materie, referate pentru liceu si facultate joi, 7 februarie Scheletul membrului inferior liber; articulatii Scheletul membrului inferior liber; articulatii Femurul Este un os lung ce prezinta o diafiza si doua epifize. Orientare: se aseaza in sus extremitatea cu un cap; -medial suprafata sferica articulara; - posterior marginea cea mai aspra. Marirea unghiului de inclinatie are ca rezultat ducerea membrului inferior in abductie coxa valga.

Variatia mare a miscarii se datoreaza minimalizari contactului os os. Stabilitatea articulatiei este dobandita in principal prin structurile partilor moi.

(DOC) Curs6 Articulatia - ergoline-france.fr

Factori imortanti pentru stabilitatea articulatiei gleno-humerale: a suprafata adecvata a cavitati glenoide; b inclinarea posterioara a cavitati glenoide; c retroversia capului humeral; d integritatea capsulei si bureletului glenoid; e integritatea musculara; la umar miscarea este in principal de articulatie trohleara la nivelul articulatiei gleno-humerale. Miscarea de adductie si abductie In abductie cele doua extremitati ale humerusului sufera o rotaie in sens invers in timp ce extremitatea inferioara urca, cea superioara coboara; miscarea se realizeaza in jurul unei axe biomecanice antero-posterioare ce trece prin partea intero-externa a capului humeral putin inauntrul colului anatomic.

Se desting doua faze: -bratul ajunge la orizontala – miscarea este delimitate de tuberculul mare care se loveste de portiunea superioara a bureletului glenoidian. Ginglimul este mai puțin mobil ca enartroza articulația sferoidală sau cotilicădatorită mișcărilor puțin variate, însă permite executarea unor mișcări cu amplitudine mare.

Anatomia omului.

Volumul I — Aparatul locomotor.