Osteocondroza genunchiului 3 grade

Daca nu, medicul dumneavoastra va poate sugera un RMN, care foloseste undele magnetice, pentru a arata tesuturile moi ale corpului. Cu acest aparat, medicii sunt capabili sa creeze imagini tridimensionale ale articulatiei genunchiului si sa vada anatomia acestuia, si orice fel de leziuni, foarte clar. Aceste teste pot ajuta medicul sa determine gradul de deteriorare al osteocondritei disecante, si sa excluda alte probleme. Multe cazuri de osteocondrita disecanta juvenila pot fi vindecate cu un tratament atent.

Osteocondrita disecanta nu se va vindeca complet, probabil, dar poate fi tratata.

Medicamente cu osteocondroză cervicală de 2 grade

Exista doua metode de tratare a osteocondritei disecante juvenile: tratament nechirurgical pentru a ajuta la vindecarea leziunilor, si chirurgical. Chirurgia este, de obicei, singurul tratament eficace pentru osteocondrita disecanta. Tratamentul nechirurgical Tratamentul nechirurgical ajuta in aproximativ jumatate din cazurile de osteocondrita disecanta juvenila. Scopul este de a ajuta la vindecarea leziunilor, inainte ca femurul sa se opreasca din crestere.

Chiar daca testele imagistice arata ca s-a oprit deja cresterea, de obicei merita incercat tratamentul nechirurgical. Cand aceste tratamente au rezultate, genunchiul este la fel ca nou, si nu sunt semne ca osteocondrita disecanta juvenila duce la artrita. Tratamentul nechirurgical pentru osteocondrita disecanta juvenila poate dura luni.

In acest timp, este esential sa nu mai faceti tot ceea ce cauzeaza dureri la genunchi. Acest lucru inseamna incetarea exercitiilor si sportului. Este posibil sa fie recomandata utilizarea de carje pentru cateva luni, atunci cand simptomele sunt prezente.

Definiția bolii, cauza bolii

Atunci cand simptomele genunchiului se diminueaza, puteti incepe sa faceti cateva exercitii care nu implica plasarea intregii greutati pe picior. Exercitiile trebuie sa fie facute cu atentie si nu trebuie sa provoace nici o durere. Pacientii lucreaza de multe ori cu terapeuti fizici pentru a dezvolta un program de exercitii. Medicul dumneavoastra va vrea sa vada ce se intampla in interiorul genunchiului si ar putea sugera teste suplimentare in cazul in care simptomele se schimba.

Acest lucru poate include noi raze X, RMN sau o scanare de os, daca simptomele dumneavoastra justifica teste suplimentare. Chiar si in osteocondrita disecanta juvenila, poate fi necesara in cele din urma o interventie chirurgicala. In cazul in care leziunea a devenit atat de rea incat se desprinde total sau partial de os, tratamentul nechirurgical nu va functiona.

Chiar si cu tratament, unii pacienti continua sa aiba simptome. Unii pacienti care sunt prea aproape de stoparea cresterii oaselor nu pot beneficia de tratament nechirurgical.

• Compararea asemănărilor şi deosebirilor dintre părţile componente ale organismului uman şi animal a pus bazele anatomiei comparative.
• Osteoartrita apare odata cu inaintarea in varsta si este cartilaj subţire în articulaţia genunchiului; foarte bubă piciorul spin koksoartroz 3 grade.

Atunci cand aceste probleme se dezvolta, chirurgul poate sugera interventia chirurgicala. Tratamentul chirurgical Daca leziunea devine total sau partial detasata, este nevoie de o interventie chirurgicala pentru a elimina corpul liber sau pentru a-l fixa in loc. Chirurgul va avea nevoie sa adune o multime de informatii cu privire la problema dvs. Chirurgul dvs. Aceste teste sunt importante, deoarece medicul dumneavoastra trebuie sa stie locatia exacta si dimensiunea leziunii, pentru a determina ce fel de operatie va functiona cel mai bine.

Metoda artroscopica In unele cazuri, chirurgul va putea folosi artroscopia pentru a face o interventie chirurgicala. Daca artroscopa poate fi utilizata, procedura necesita incizii mult mai mici, fata de o interventie chirurgicala deschisa.

Acest lucru poate reduce timpul necesar pana cand genunchiul poate fi miscat, si puteti efectua exercitii. Cel mai adesea, durerea este constantă, dar uneori este paroxistică.

Durerea apare atunci când stai într-o poziție inconfortabilă pentru o perioadă lungă de timp sau în timpul mișcării. Diagnosticare Dacă există o suspiciune de osteocondroză, un neurolog efectuează un examen vizual și tactil.

Inferior Medial Extended Knee (GELSYN-3)

În procesul de diagnostic primar, se evaluează mobilitatea vertebrelor, durerea în zona gâtului și se determină tulburările funcționale. Trecere obligatorieradiografie cervicală sunt necesare mai multe vizualizări. Dacă este necesar, este posibil să aveți nevoie șitomografie computerizată sau RMN. Dacă există probleme cu circulația sângelui, este prescrisreoencefalografie REG. Dacă trebuie să examinați cu atenție coloana vertebrală, contactați un vertebrolog.

Specializarea acestui medic este îngustă: studiul cauzelor și numirea unui tratament adecvat pentru osteocondroză. Tratament După o examinare completă și determinarea diagnosticului exact, este prescrisă o terapie complexă. Dacă tratamentul este ales corect, în curând puteți obține o ameliorare completă a simptomelor și puteți reveni la viața normală.

Metodele tradiționale de terapie sunt împărțite în mai multe tipuri.

Medicamente Pentru a calma durerea, pentru a reduce inflamația și pentru a îmbunătăți procesele metabolice. Medicamentele sunt produse sub formă de tablete, sub formă de unguente și soluții injectabile. Există remedii care dau un efect temporar și sunt folosite pentru durerile severe ca prim ajutor.

Pagina principală Ca gonartroza trata articulației genunchiului 3 grade fara interventii chirurgicale Spre deosebire de bloguri normale folosind alegeri, etică și consecințele — subiectele mele ca un vorbitor motivațional profesionist — părea oportun astăzi.

Acestea includ: plasture cu ardei încălzind zona afectată, distrage atenția de la durere ; analgezice; AINS antiinflamatoare nesteroidiene, administrate prin injecții. Fizioterapie Tip de tratament cu câmpuri magnetice, laser, curent de joasă frecvență, ultrasunete.

Ajută la ameliorarea inflamației, reduce durerea. Metoda este eficientă în perioada postoperatorie faza de reabilitare. Acupunctura sau acupunctura Stimulează producerea de substanțe cu proprietăți analgezice endorfine, encefaline.

Durerea dispare treptat, starea de spirit se îmbunătățește. Hormonul cortizol reduce inflamația. Ca urmare a metodei, microcirculația sângelui este restabilită, umflarea dispare și regenerarea țesuturilor revine la normal. Fizioterapie Cu o practică regulată, se pot obține rezultate bune. Osteocondroza cronică necesită o abordare diferită a tratamentului. Deoarece în acest caz procesul inflamator nu este principalul simptom al bolii, terapia este de susținere și profilactică.

Osteocondroza zonei gulerului necesită utilizarea diferitelor proceduri fizioterapeutice: acupunctură, hirudoterapie, terapie manuală și o serie de exerciții de fizioterapie. Medicamentele sunt prescrise numai pentru osteocondroza acută la nivelul gâtului, tratamentul în acest caz este același cu cel descris mai sus.

Când este recomandată intervenția chirurgicală? Tratamentul chirurgical al osteocondrozei gâtului este necesar atunci când toate măsurile de atenuare a procesului inflamator în etapele ale bolii nu au dat rezultate.

Timpul obișnuit de terapie în acest caz este de aproximativ șase luni. Cu toate acestea, cursul tratamentului pentru osteocondroza cervicală poate fi scurtat dacă pacientul are o deteriorare stabilă a bunăstării. Paralizia membrelor și senzațiile de durere insuportabile sunt indicații pentru o intervenție chirurgicală timpurie. Poate fi necesară o intervenție chirurgicală dacă afecțiunea amenință viața pacientului. De asemenea, poate fi corect dacă se observă osteocondroza cervicală, un sindrom al arterei vertebrale.

Cauze care contribuie la apariție Până în prezent nu există informații precise despre motivele acestei patologii.

Osteocondrita disecanta a genunchiului

Cu toate acestea, factorii care contribuie la apariția sa au fost bine studiați. Osteocondroza coloanei cervicale la copii. Apare ca urmare a modificărilor hormonale asociate procesului de creștere.

Datorită predispoziției genetice. Consecințele traumei. Fracturile de compresie, osteocondroza și reabilitarea ca urmare a unei leziuni ale coloanei vertebrale durează câteva luni până la șase luni. Consecințele centurii de siguranță pot apărea după câțiva ani. Mişcarea de extensie începe cu rotaţia extremităţii femurului şi se termină cu rostogolirea pe platoul tibial. Extensia asociază şi o rotaţie externă a gambei datorită bicepsului femural.

Extensia este limitată de ligamentul posterior Winslowligamentul încrucişat anterior şi posterior, ligamentele colaterale şi muşchii ischiogambieri. Principalii extensori sunt cvadricepsul şi tensorul fasciei lata; la acţiune se asociază tendonul osteocondroza genunchiului 3 grade şi rotula care fac parte din aparatul complex de extensie al genunchiului.

Extensorii, fiind muşchi antigravitaţionali, au forţă de acţiune totală mai mare ca cea a flexorilor. Rotaţia internă — externă se datorează înălţimii diferite a condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate; rotaţia normală maximă activă este de o iar cea pasivă de o şi se realizează în jurul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale.

Rotaţia externă este realizată de bicepsul femural iar cea internă de semimembranos, popliteu, semitendinos, dreptul intern şi croitor. Musculatura rotatoare internă este mult mai bine reprezentată decât cea externă, deoarece rotaţia internă este o mişcare obişnuită asociată flexiei, pe când rotaţia externă este excepţională. Funcţiile biomecanice ale meniscurilor după Bouillet-Graver sunt : - completează spaţiul liber între suprafeţele articulare; - centrează sprijinul femurului pe tibie; - participă la lubrefierea suprafeţelor articulare asigură repartiţia uniformă a sinoviei pe suprafaţa cartilajelor ; - amortizor de şoc între extremităţile osoase; - scad frecarea - prezenţa meniscurilor împarte articulaţia femuro-tibială în două articulaţii distincte, în care frecarea in dublă devine simplă.

În flexie, forţei reprezentată de greutatea corpului i se opune o rezistenţă reprezentată de cvadriceps şi aparatul rotulian, rotula uşurând activitatea cvadricepsului.

pulbere de medicament de osteoporoză

Articulatiile sinoviale Elemente de structura si biomecanica a articulatiei coxofemurale Prezenta teză de doctorat este rezultatul unor cercetări teoretice şi experimentale desfăşurate pe parcursul a mai multor ani de studiu. Lucrarea abordează un domeniu interdisciplinar şi anume domeniul ingineriei medicale sau bioingineriei.

Am ales acest domeniu din mai multe motive pe care le vom osteocondroza genunchiului 3 grade în continuare. Domeniul comportă studii inginereşti de mare profunzime Zona medicala de ortopedie si traumatologie de care ne ocupam in cercetarea de fata are puternice interferente cu cea tehnica si tehnologica, si este un domeniu mai puţin abordat de tinerii cercetători.

Chiar dacă medicii chirurgi sunt bine pregătiţi şi au o dexteritate şi o îndemânare foarte buna, existenţa unor dispozitive foarte precise din punct de vedere geometric şi dimensional ar creşte mult performanţa operaţiilor.

De asemenea, medicii mai pot fi ajutaţi şi în cursul activităţilor preoperatorii. Astfel, existenţa unor softuri specializate care să simuleze viitoarea intervenţie osteocondroza genunchiului 3 grade să evalueze rezultatele acesteia ar fi de mare ajutor în alegerea celei mai bune strategii de tratament.

Interdisciplinaritate Relaţiile existente între medicii chirurgi de la Secţia de Ortopedie Traumatologie şi inginerii de la Facultatea de Inginerie din Sibiu sunt de o foarte bună calitate atât din punct de vedere profesional-ştiinţific cât şi uman.

Încercând să se integreze preocupările comune cu siguranţa se vor da plusvaloare cercetărilor. Prin studiile CAD ale oaselor membrului inferior s-a realizat o abordare exhaustivă a modelării deviaţiilor axiale ce pot să apară datorate în primul rând unor situaţii patologice cu luarea în considerare a structurii osoase reale a ansamblului picior. În ce priveşte posibilităţile de corecţie a acestor deviaţii, ne-am oprit asupra intervenţiei de osteotomie tibială înaltă, aceasta pentru că o considerăm o soluţie viabilă mai ales în cazul gonartrozelor persoanelor mai tinere, iar pe de altă parte, este mai puţin folosită şi studiată în ţara noastră comparativ cu ţările occidentale.

Prin studiul henna pentru dureri articulare complet efectuat şi anume modelare CAD — modelare CAE — modelare experimentală a osteotomiilor înalte de tibie am încercat şi am elaborat un concept unitar şi coerent cu privire la acest domeniu, care, transpus în practică, să ofere rezultate de mare preciziei şi uşor de verificat. Proiectarea unui sispozitiv modular pentru practicarea tuturor tipurilor de osteotomii vine în sprijinul celor mai sus prezentate.

Considerăm demersul nostru ştiinţific ca pe unul important, ca pe un pas înainte în optimizarea chirurgiei osteoarticulare şi de asemenea poate constitui şi o importantă sursă de noi direcţii de cercetare.

Stadiul actual al cercetărilorprivind chirurgia osteoarticulara Noţiuni de anatomie a articulaţiei genunchiului Acest capitol cuprinde stadiul actual al cercetărilor studiate privind chirurgia osteoarticulara. In cadrul primului subcapitol, Noţiuni de anatomia genunchiului am realizat un studiu si o descriere anatomica a articulaţiei genunchiului cu principalele sale componente: femur, tibie, patela, cavitate articulara, ligamente, meniscuri [61,16,31,].

Obiectivele acestui studiu sunt: - înţelegerea profundă a anatomiei articulaţiei în scopul identificării zonelor ce se pretează cercetărilor biomecanice; - transpunerea problematicii în zona inginereasca.

Genunchiul reprezintă partea membrului inferior în care gamba se uneşte cu coapsa funcţionarea sa fiind complexă. Articulaţia genunchiului trebuie să fie: - mobilă şi suplă pentru a permite flexia şi extensia membrului inferior - stabilă, având în vedere că ea susţine toată greutatea corpului.

Articulaţia genunchiului este cea mai mare şi mai voluminoasă articulaţie din organismul uman.

Artrita genunchiului 1 2 grade

La formarea articulaţiei genunchiului figura 2. Epifiza superioară femur este formata din 2 condili, lateral si medial, de dimensiuni diferite cel medial este mai micseparaţi unul de altul printr-o fosa intercondiliara. Cei 2 condili vor executa miscari relative fată de cele 2 cavităţi glenoide ale epifizei superioare a tibiei. Patela se va mişca relativ faţă de suprafaţa patelara a femurului.

Deşi exista mai multe suprafeţe în contact, totuşi genunchiul acţionează ca o articulaţie unicădatorita capsulei articulare [,32] figura 2. Ligamentele încrucişate [2,66,,17] sunt în număr de două.

Ele sunt benzi dense de colagen care unesc femurul şi tibia şi reprezintă nucleul cinematic al genunchiului. Funcţia lor este de a stabiliza articulaţia genunchiului şi de a se opune mişcărilor anormale în special în plan anteroposterior mişcarea de sertar. De asemenea două elemente foarte importante în zona articulaţiei sunt meniscurile intraarticulare, fibrocartilagii cu rol în atenuarea presiunilor exercitate între suprafeţele aflate în contact.

Cum se tratează osteocondroza - cauze, etape și clasificare, medicamente - Hondrocream

Se observă în figura 2. Diafiza se prezintă ca un tub, cu os compact, având în interior măduvă osoasă, pe când epifizele sunt formate din os spongios şi doar la suprafaţa os compact.

Concluziile de mai sus permit modelări 3D care sa simuleze foarte bine comportamentul real al osului. Un alt aspect important care a necesitat studiul a mai multor lucrări osteocondroza genunchiului 3 grade s-a referit la caracteristicile mecanice ale osului, relativ la aceste caracteristici se impun următoarele concluzii: - în primul rând ca material, în funcţie de nivelul de aprofundare al cercetării, osul poate fi considerat izotrop, ortotrop, anizotrop sau transversal izotrop; - valorile caracteristicilor mecanice sunt diferite între anumite limite de la o cercetare la alta şi de asemenea pot fi variabile şi nu constante, variaţie relativă la îmbătrânirea biologică sau la apariţia unor anumite boli.

Studiul analitic şi experimental al acestor variaţii şi determinarea unor relaţii de dependenţă constituie un subiect interesant; - determinarea valorilor caracteristicilor mecanice poate fi făcută şi asistat cu ajutorul unor software-uri de specialitate ce pot prelucra imaginile rezultate prin radiografiere. Valorile caracteristicilor mecanice s-ar putea determina si prin intermediul unor soft-uri care prelucrează imagini 2 D rezultate prin radiografiere, aspect ce poate constitui subiectul unei cercetări viitoare.

Foarte importante în acest sens sunt axele membrului inferior. Pentru a putea defini clar aceste axe şi a ne familiariza cu termenii utilizaţi pornim de la o abordare mai largă şi anume de la planele şi axele corpului uman [,61,3,21].

Ioan Osteocondroza cervicală este o boală a coloanei vertebrale în care discurile intervertebrale ale unei persoane se deteriorează în timp.

Stabilirea unui sistem de referinţa va fi de folos pentru abordarea inginereasca a problematicii. Corpul uman fiind un corp tridimensional pentru a putea defini şi preciza poziţia componentelor sale, se vor defini ca elemente de referinţă, poli, axe şi plane. Corpul uman este alcătuit după principiul simetriei bilaterale putându-se defini 3 axe şi 3 planuri ce formează un triedru triortogonal figura 2. Planul sagital este un plan vertical ce trece prin mijlocul corpului median fiind de aceea numit plan medio-sagital.

Este planul simetriei bilaterale şi împarte corpul în două jumătăţi simetrice: stângă şi dreaptă. Planul transversal este orizontal şi împarte corpul în două jumătăţi asimetrice: superioară cranială şi inferioară caudală iar planul frontal este vertical şi perpendicular pe primele două.

Intersecţia acestor plane formează axele corpuluiaxa sagitală, axa transversală, axa longitudinală. Evident că la intersecţia acestor axe se află originea sistemului de referinţă. Din bibliografia studiată sunt de evidenţiat următoarele: - originea sistemului de referinţă poate fi considerată în centrul de simetrie al corpului aflată la jumatatea distanţei dintre polii fiecărei axe, dar poate fi şi în alte puncte particulare osteocondroza genunchiului 3 grade ar fi centrul de greutate, sau centrul de simetrie al bazinului etc.

Figura 2. Axele și planele corpului uman figura 2.

• Pagina principala Medicamente cu osteocondroză cervicală de 2 grade Gradul de osteoartrita este definit de reclamațiile clinice și ale pacienților.
• Vladislava Durerile de cap, amețelile, creșterea tensiunii arteriale, tinitusul pot fi simptome ale problemelor coloanei vertebrale.

Se mai poate evidenţia osteocondroza genunchiului 3 grade de orientare a şoldului, genunchiului si gleznei. Înţelegerea anatomiei şi biomecanicii genunchiului [,33,89] s-a aprofundat în ultimii ani, fiind extrem de utilă atât tratamentul oaselor și artrozei calcaneului studiul locomoţiei în general cât şi pentru diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor aferente.

Mişcările genunchiului sunt determinate de forma suprafeţelor articulare ale tibiei şi femurului şi de orientarea celor 4 ligamente majore LIA — ligamentul încrucişat anteriorLIP - ligamentul încrucişat posterior, LCM - ligamentul colateral medial LCE- ligamentul colateral exterior.

Evident mişcarea cea mai importanta este cea de flexie si extensie, mişcare complexa, in care condilii femurali aluneca si se rostogoleşte pe tibie, urmat de o mişcare de rotaţie pasiva a tibiei dat fiind inegalitatea dintre cei 2 condili femurali Concluziile ce rezultă din acest subcapitol sunt următoarele: - articulaţia genunchiului permite 6 grade de libertate, 3 rotaţii şi 3 translaţii; - chiar dacă practic este formată practic din două cuple de frecare doi condili femurali versus două fose tibiale acţionează unitar datorită ligamentelor în special celor încrucişate; - în articulaţie în timpul mişcării de flexie-extensie are loc o mişcare combinată de rostogolire, alunecare plus rotaţie axială a tibiei; - aceste mişcări sunt însoţite de mişcări ale meniscurilor şi ale patelei.

Stadiul actual privind modelarea în biomecanica Progrese notabile în medicină s-au obţinut în momentul în care s-a început utilizarea tehnicii modelării în biomecanică, ca metoda de cercetare în investigarea organismului uman. Metodele modelarii si simulării si-au dovedit poate mai mult ca oriunde eficacitatea, deoarece obiectele cercetate sunt parţi ale corpului uman, ce nu pot fi detaşate si studiate ca si elemente reale. Din punct de vedere al modelării putem evidenţia în principiu două căi de modelare: - modelarea clasică; - modelarea prin reconstrucţie; In ceea ce priveşte modelarea clasică, lucrurile nu sunt simple, datorita complexităţii formelor oaselor destul de greu de descompus in forme geometrice elementare.

Paşii utilizaţi la modelare sunt cei clasici: Identificarea formei şi suprafeţelor — Divizarea în primitive geometrice simple — Asamblarea primitivelor — design de baza — optimizare — asignare material si caracteristici mecanice - model 3D finit.

Metoda chiar daca suferă uşor din punct de vedere al acurateţei, are avantajul ca nu necesită existenţa elementului real la modelare. Rezultatul proceselor aferente ingineriei inverse în modelarea geometrică reprezintă un model geometric solid CAD care aduce creşteri semnificative în calitatea şi eficienţa activităţii de proiectare, în procesele de fabricaţie şi în activităţile de analiză.

Simulările numerice CAE îşi găsesc din plin utilitatea în domeniul biomecanic în primul rând datorită obiectului supus cercetării. Acesta nu poate fi testat în faza de prototip şi nici nu poate fi demontat din ansamblul din care face parte, încercat şi apoi remontat, aşa cum se întâmplă uzual cu organele de maşini. Astfel modelarea CAD şi ulterior analiza CAE sunt metode cu aplicabilitate largă în zona osteoarticulară de care ne ocupăm Am studiat astfel exemple de utilizare a analizei CAE, cum ar fi Simularea comportării la compresiune a unui femur transplantat osteocondral, sau simularea unei operaţii de protezare genunchi, în cadrul căreia se poate stabili virtual, zona de tăiere, asamblarea implantului si starea de tensiuni şi deplasări în ansamblul protezat.

Biomecanica deviaţiilor axiale. Elemente geometrice Pentru a evidenţia aceste deviaţii se vor face câteva consideraţii asupra alinierii normale a axelor în cazul pacientului sănătos. Aşa cum s-a precizat în unul din osteocondroza genunchiului 3 grade anterioare testul de aliniere corectă este dat de coliniaritatea segmentelor de dreapta ce unesc centrul capului femural, centrul articulaţiei genunchiului şi centrul gleznei figura 2.

Orice abatere de la aceasta axă devine o deviaţie axială. In figurile 2. De asemenea unghiurile din figură sunt importante la stabilirea deviaţiilor atunci când nu este accesibilă o radiografie a întregului picior. Un alt element geometric important în definirea deviaţiilor axiale este poziţia axei mecanice a piciorului relativ la articulaţia genunchiului.

Axa reprezentată cu albastru II este o axă mecanică deplasată datorită uzării cartilajului medial. Corecţia se realizează prin deplasarea axei albastre II în zona laterală. Tot pe lăţimea articulaţiei sunt inserate şi unghiurile necesare pentru realizarea corecţiei. O clasificare a acestor deviaţii poate fi făcută în rimul rând în funcţie de cauză şi anume: deviaţii axiale fără modificarea formei oaselor sau datorate unor deformaţii sau uzări articulare; o deviaţii axiale cu deformarea efectivă a oaselor sau de cauza extraarticulară.

Deviaţii axiale fără modificarea formei oaselor datorate unor deformaţii sau uzări articulare Acest tip de deviaţii pot apărea atât în plan frontal cât şi în plan sagital. Deviaţiile în plan frontal ale membrului inferior în zona articulaţiei genunchiului sunt de tip varus figura 2.

In cazul deformaţiei osteocondroza genunchiului 3 grade axa mecanica trece prin partea mediala a genunchiului iar în valgus prin partea laterală. Un alt aspect ce merită menţionat se referă la zona articulară a genunchiului, legat de posibilitatea unor deplasări între centrul articular de la nivelul condililor femurali şi cel de suprafeţele conjugate ale tibiei.

Are loc astfel o subluxaţie tibio femurală figura 2. In general implicaţiile clinice sunt date de mărimea acestor deplasări. Deviaţii axiale datorate deformării efective a oaselor sau de cauza extraarticulară. In această situaţie nu există uzări în articulaţii, deviaţiile fiind datorate deformărilor oaselor ca urmare a unor fracturi vicios consolidate, a unor boli sau malformaţii congenitale.

In figura 2. Se poate observa axa mecanica deviată a piciorului care uneşte centrul capului femural cu centrul gleznei. Sunt reprezentate de asemenea axa mecanică femurală şi tibial proximală şi axa mecanică tibială distală.

Pentru studierea acestor dezaxări sunt consacraţi următorii parametri[90]: - Amplitudinea; - CORA centre of rotation of angulation - Planul de deformare; - Direcţia de deformare. Aşa cum am precizat în capitolul anterior deviaţiile axiale pot fi: - fără modificarea formei oaselor datorate unor deformaţii sau uzări articulare; osteocondroza genunchiului 3 grade deviaţii axiale cu deformarea efectivă a oaselor, de cauza extraarticulară.

In aceasta ordine se vor prezenta cauzele şi mecanismele de producere a fenomenelor respective. In cazul dezaxărilor fără modificarea formei oaselor, principala cauză de apariţie a deviaţiilor axiale este artrita caracterizată prin uzarea cartilajului articular şi degradarea articulaţiei genunchiului [45,42,43,]. Osteoartrita la nivelul genunchiului poartă şi denumirea de gonartroza [45,55,1,10,20,].

Principalele mecanisme de producere a gonartrozei sunt[45,92]: - Scăderea rezistenţei mecanice a structurilor articulare a cartilajului în special ; - Creşterea presiunii unitare în articulaţie datorate unei supraîncărcări defectuoase a articulaţiei; Cauzele pot fi: intraarticulare şi extraarticulare. Cauzele intrarticulare sunt: : - traumatismele ce determină neregularităţi în articulaţie; - microtraumatismele ce schimbă proprietăţile membranei sinoviale - afecţiuni ale meniscurilor.

Problematica este însă ceva mai complexă deoarece supraîncărcările şi implicit uzările în articulaţie pe de o parte şi deviaţiile axiale pe de altă parte sunt elemente ce se potenţează reciproc. Strategiile de tratament sunt dependente de nivelul de evoluţie al bolii şi pot fi: - nonchirurgicale caracterizate prin infiltraţii intraarticulare; - chirurgicale caracterizate prin trei grupe de intervenţii chirurgicale. Strategiile chirurgicale pot fi încadrate în trei grupe.